Liviu Antonescu

Cum se folosește NFC la căști?

NFC este o tehnologie wireless pentru schimbul de date. Este implementat într-o întreagă gamă de produse care poartă sigla „N”.

Poți vedea aceeași pictogramă în meniul de setări rapide al smartphone-ului. Cu toate acestea nu mulți sunt familiarizați cu modul în care funcționează această tehnologie sau cu multiplele sale aplicații.

În acest articol vei afla:

Ce este NFC?
Care sunt beneficiile utilizării NFC?
Cele mai frecvente cazuri de utilizare a acestei tehnologii
Ce căști utilizează NFC pentru împerechere?
Care este diferența dintre NFC și RFID?

Ce este NFC?

Principala utilizare a tehnologiei NFC este pentru transferul de date. Poate fi utilizată în mai mute scopuri simple de identificare spre exemplu la deschiderea încuietorilor electronice ale ușilor sau la tranzacțiile cu carduri de credit contactless. Îl poți folosi chiar și pentru a transfera fișiere cum ar fi imagini de pe un dispozitiv mobil pe altul.

NFC funcționează pe o frecvență de 1356 megahertzi și poate transfera date cu o viteză de 106 212 sau 424 kilobiți pe secundă (aproximativ 0053 megaocteți).

Raza maximă de transmisie NFC este de aproximativ 10 cm dar distanța reală este de obicei mult mai scurtă de doar 4 cm.

În ultimele decenii s-au impus mai multe tehnologii de conectare wireless necesare pentru transferul de date. Deși majoritatea transmisiilor de date sunt prin Bluetooth și Wi-Fi există și alte tehnologii.

Aproape toate telefoanele din ziua de astăzi au NFC încorporat. NFC vine de la „Near-Field Communication.” După cum sugerează și numele această tehnologie are o rază de acțiune foarte mică.

Cum funcționează NFC?

În fapt sistemul NFC este format dintr-o bobină mică cu un cip având și o antenă încorporată. Chiar dacă este extrem de mic acest cip poate stoca suficiente date iar antena este suficient de puternică pentru a le transfera rapid.

Bobine NFC în interiorul unui dispozitiv de comunicare fără fir. Imaginea aparține: Pinterest

În primul rând trebuie să putem distinge cipurile NFC active de cele pasive:

Pasiv: NFC-ul pasiv nu are propria baterie (zero durată a bateriei). În schimb aceste cip-uri primesc energia prin inducție atunci când plasezi un dispozitiv (smartphone sau cititor de carduri) lângă respectivul cip NFC pasiv. Principiul este similar cu cel de la încărcarea wireless numai că tensiunea este mai mică. Bobina primește suficientă energie pentru a alimenta cipul care trimite informațiile necesare către smartphone (sau cititorul de carduri).

Activ: Cip-ul NFC activ are propria baterie. De asemenea poate alimenta cipurile pasive sau poate partaja date între alte dispozitive NFC active (transfer de fișiere între două telefoane). Desigur atunci când dispozitivul cu cip NFC activ are doar funcție de receptor se transformă într-unul pasiv.

NFC-urile diferă de asemenea în funcție de modurile de operare:

Peer-to-peer: Acest mod este utilizat între de două dispozitive cu cipuri NFC active de exemplu atunci când vrei să transferi fișiere de la un smartphone la altul. Același lucru este valabil și atunci când se stabilește o conexiune între un dispozitiv de transmisie și căști cu NFC încorporat.

Mod citire/scriere: În acest mod dispozitivul activ citește informații de pe un cip NFC pasiv. De exemplu dacă ai codificări NFC. Cipul NFC transportă informații specifice care declanșează comenzi prestabilite în smartphone.

Emularea cardului: Acest mod este rezervat cardurilor de credit care acceptă plăți contactless. De asemenea din ce în ce mai multe carduri de debit au deja cipuri NFC încorporate.

NFC-ul la căști

Acest protocol este util pentru că permite o asociere mai rapidă a căștilor. Deși Bluetooth oferă o conexiune stabilă cu rază lungă de acțiune procesul de asociere prin acest protocl nu este cel mai rapid.

Protocolul NFC s-a impus tocmai din această cauză. Prin intermediul NFC procesul de asociere între două dispozitive Bluetooth este instantaneu cu o simplă atingere.

În schimb asocierea Bluetooth necesită mai mulți pași de autentificare pentru a permite tranziția în modul de asociere. Acest impediment este prezent la orice dispozitive Bluetooth și la orice versiune a conexiunii Bluetooth.

Cum funcționează?

Pentru o asociere corectă trebuie să activezi atât NFC cât și o conexiune Bluetooth. Căștile trebuie să fie pornite. Când așezi telefonul pe sigla NFC de pe dispozitiv recepționezi mesajul de notificare cu numele dispozitivului. Trebuie să confirmi împerecherea făcând clic pe „OK”.

După aceea primești toate datele de asociere necesare prin NFC în timp ce Bluetooth preia conectivitatea și transmisia audio între dispozitivul mobil și o pereche de căști.

Ce mărci folosesc NFC pentru împerechere?

Sony este cel mai cunoscut brand care folosește cipuri NFC. Atât modelul WH-1000XM4 cât și toate dispozitivele cu Bluetooth de exemplu boxele folosesc acest sistem.

De asemenea există mulți alți producători cum ar fi Jabra Phiaton MEE Audio și Bose care folosesc NFC la căști.

La ce altceva mai este folosit NFC?

Datorită tendinței de digitalizare completă din ce în ce mai multe tranzacții sunt virtuale. De ce să porți atât de multe obiecte în buzunar dacă ai nevoie doar de un smartphone?

Iată câteva dezvoltări recente legate de utilizarea NFC care-ți pot ușura viața:

Carduri de credit

Cea mai frecventă utilizare a NFC este pentru plăți cu cardul. Aproape toți comercianții au POS-uri pentru carduri contactless. Și din moment ce sunt compatibile NFC nu este mai comod să utilizezi telefonul în loc de portofel?

Acesta nu este doar un mod mai practic de plată dar poate fi de asemenea mai sigur. Servicii precum Apple Pay și Android Pay utilizează criptarea pentru a-ți proteja mai bine datele chiar dacă telefonul este furat.

Într-un astfel de scenariu poți șterge toate informațiile de pe telefon de la distanță prin aplicații dedicate cum ar fi ”Find my phone”.

Comenzi prin NFC

Există multe moduri în care poți da comenzi prin NFC întrucât acestea pot salva mai multe informații decât cipurile RFID obișnuite.

Unora le place să utilizeze în casă tot felul de dispozitive smart.

Dacă și tu te numeri printre aceștia poți face o comandă care să reducă intensitatea becurilor și să deschidă un televizor simultan. Sau poți să pornești alarma atunci când ieși din casă și pleci către o destinație pe care ai selectat-o prin intermediul Google Maps.

Datorită gamei largi de caracteristici posibilitățile sunt nelimitate.

În plus etichetele (tag-uri) NFC pot înlocui de asemenea codurile QR deoarece multe telefoane Android și Apple iOS (primul iPhone care are NFC a fost iPhone 6) nu au aplicații de scanare a codurilor de bare preinstalate. Pur și simplu activezi NFC și poți obține informațiile de pe o carte de vizită o reclamă sau despre un meniu dintr-un restaurant.

De asemenea unele mărci folosesc etichete NFC pentru funcția de protecție a mărcii. În aceste cazuri este introdus un cip în produs (de exemplu în pantofii) astfel încât utilizatorul final să-i verifice autenticitatea. Este o tehnică pe care o adoptă din ce în ce mai multe companii.

Care este diferența dintre NFC și RFID?

RFID este o categorie largă de spectre de frecvențe în timp ce NFC este o tehnologie care funcționează în cadrul standardului RFID.

NFC este mai popular pentru utilizarea de zi cu zi deoarece este centrat pe utilizator. NFC este superior față de RFID deoarece:

Conexiunea dintre cele două dispozitive este mai sigură (aspect esențial pentru plățile contactless).

Dispozitivele compatibile NFC (cum ar fi dispozitivele mobile) pot fi atât active cât și pasive.

Poate transmite volume mai mari de date.

În schimb tehnologia RFID este utilizată în mod normal în autentificarea simplă a ID-ului. RFID se utilizează în:

vânzarea cu amănuntul, pentru verificarea inventarului
carduri pentru deblocarea ușilor electronice
chip-uri pentru identificarea animalelor de companie sau a unor populații de animale
magazine, pentru a preveni furturile (împreună cu scanerele de securitate)
viniete electronice pentru trafic
la evenimente sportive, pentru a măsura viteza unui alergător.

Numele „RFID” vine de la „identificare prin radiofrecvență”. Această tehnologie are un spectru larg de utilizare fiind folosită pentru identificarea de la apropiere mică sau mare. De la caz la caz viteza datelor poate fi mai rapidă sau mai lentă.

NFC utilizează un spectru de frecvență specific („de înaltă frecvență” sau „HF” pe scurt) în timp ce RFID acoperă undele radio de la 120 kHz la 10 GHz.

Citește și: